Ingrasamant pentru gradina

Toamna este cel mai indicat anotimp pentru intretinerea si ingrasarea solului. Inainte de a sapa la baza pomilor si a tufisurilor, ori in locurile goale ramase in urma recoltarii legumelor si a florilor, trebuie sa amestecati ingrasamantul in sol.

Solul reprezinta, pentru foarte multa lume, un lucru simplu, uzual. Exista, il strabateti, il folositi pentru arat / semanat, il sapati si cam atat. Insa solul este un sistem fizic, biologic si chimic foarte complicat.
Cele mai multe plante - cu exceptia plantelor parazite si a celor care traiesc pe apa - traiesc pe si in sol, de aici isi procura nutrientii pentru o crestere si o inmultire adecvata.
Toamna este anotimpul propice pentru intretinerea si fertilizarea solului. Inainte sa sapati la baza pomilor, a tufisurilor, ori in locurile goale ramase in urma recoltarii legumelor si a florilor, trebuie sa amestecati ingrasamantul in sol. Poate fi ingrasamant organic ori sintetic.

Compostul si eficacitatea lui

Cel mai eficient ingrasamant organic este gunoiul de grajd, dar la oras este cam greu de procurat si de transportat. In locul acestuia putem folosi compostul. Compostul este un ingrasamant care se poate prepara usor, chiar in gospodarie, din gunoaiele din curte: frunze uscate, buruieni smulse, vrejuri de legume si cenusa. Compostul contine cantitati considerabile de azot, fosfor, potasiu si microelemente care contribuie la ameliorarea insusirilor agrofizice ale solului, reduce efectele negative ale solurilor acide si alcaline, cat si a diferitor substante nocive.

Compost

Ingrasamantul sintetic cu continut de potasiu si fosfor, care se dilueaza greu, trebuie imprastiat toamna pentru a avea suficient timp, pana in primavara, sa ajunga la radacinile plantelor.
Azotul este elementul principal pentru crestere. Ingrasamantul cu continut de azot, de cele mai multe ori, se dizolva usor. Este indicat sa il folositi primavara, iar toamna, cantitatea utilizata sa fie minima.
Exista un element important -oxidul de calciu-, a carui prezenta si cantitate ne arata daca este indicat sa plantam sau nu, plantele pe care le-am dori. Exista plante care cresc mai bine pe un asemenea sol, ca de exemplu trandafirul, levantica, fasolea, migdala, lucerna, sfecla de zahar etc. Exista plante care nu suporta "varul nestins", ca magnoliile, azalea, rododendronul, secara si cartoful. Plantele enumerate adineaori trebuie plantate in soluri cu continut de var alcalin, in caz contrar, se vor ingalbeni si vor muri.
Este foarte usor sa va dati seama de cantitatea de var din sol. Puneti putin pamant intr-o farfurie dupa care picurati otet peste el. Solul cu var va avea efervescenta si va spumega! Din intensitatea spumei puteti afla cantitatea activa a varului din sol.

Dalia

Genul Dalia cuprinde peste 15 specii perene erbacee sau semilemnificate, ramificate, fistuloase. Este originara din America centrala si de Nord. In 1872 o cutie cu radacini de dalie a fost trimisa din Mexic in Olanda. O singura planta a supravietuit calatoriei, si a facut niste flori splendide rosii. Europenii s-au indragostit de minunata planta, care acum este cultivata de mii de pasionati. Se foloseste in spatiile verzi pentru rabate, borduri, grupuri sau izolate pe peluze ca si flori taiate.

Specii si varietati Dalia:

1.Dahlia variabilis (Gherghina).
Creste la 60-180 cm inaltime, are radacini tuberizate, tulpini goale in interior, cu sau fara perisori, ramificate. Frunzele sunt adanc-lobate, asezate pe tulpina opus, iar florile sunt dispuse in calatidii mai mari sau mai mici, simple sau duble, divers colorate.

2.Dahlia coccinea
Planta erbacee ramificata de la baza cu frunzele mai inguste decat la specia anterioara. Creste la 40-170 cm inaltime, cu inflorescente divers colorate, simple sau duble.

3.Dahlia imperialis
Creste la 50-140 cm inaltime, are florile tubuloase galbene iar cele ligulate rosii.

Toate soiurile existente in cultura provin din speciile enumerate si se pot clasifica dupa forma inflorescentelor in urmatoarele grupe:
1.Cu inflorescenta involta. Plante cu crestere in forma de tufa de 40-150 cm inaltime. inflorescentele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai putin late, ovale sau ascutite la varf. Cuprinde: Dalii Pompon, Dalii cu flori de cactus, Dalii cu flori de crizanteme, Dalii decorative.
2.Cu inflorescenta semiinvolta. Cuprinde soiuri cu inaltimea de 70-150 cm, cu florile mai mult sau mai putin asemanatoare celor de bujor. soiuri: Fabel- cu flori rosii, Grisby-floare de culoare galbena, Pandora- cu flori albe, Oberon-de culoare roz.
3.Cu flori simple- au inflorescentele formate din unul sau mai multe randuri de flori ligulate in exterior iar in interior sunt flori tubuloase. se intalnesc doua tipuri: dalii mignon, si dalii cu flori de anemone.

dalia arabian nights

dalia aurora's kiss

dalia adelaide

dalia apple- blossom

dalia art deco

Lucrari de intretinere Dalia:

• Prasile: in numar de 4-5, pentru a distruge crusta si buruienile
• Mulcirea solului: cu un material afanat in scopul pastrarii umiditatii, mentinerii constante a temperaturii la nivelul solului, combaterii buruienilor si anularii efectului daunator al ploilor repezi. acoperirea solului se poate face cu pleava, paie, frunze, turba, rumegus, gunoi de grajd paios, la inceputul vegetatiei, dupa prima prasila sau imediat dupa rasarire.
• Tutoratul:cu tije de bambus, tarusi din lemn sau cu spalieri din metal pe care se fixeaza sarme de sustinere. Ramele spalierului se instaleaza la distanta de 3 cm una de alta.
• Copilitul:se face la culturile pentru flori taiate la care dorim sa obtinem o singura tulpina in varful careia se formeaza floarea si consta in inlaturarea lastarilor laterali de la subsuoara frunzelor.
• Bobocitul:consta in indepartarea bobocilor laterali, lasandu-l pe cel central care este mai puternic, mai bine format si care poate da flori de calitate superioara.
• Udatul: ori de cate ori este necesar cu furtunul sau prin aspersiunea. se recomanda a se face dimineata si seara sau noapte, in zilele foarte calduroase.
• Fertilizarea suplimentara: se face cu ingrasaminte minerale usor solubile care fie se dizolva in apa de udare in concentratie, fie se administreaza prin imprastiere. Fertilizarea faziala se poate face si cu must de balegar diluat sau de pasari diluat. Nu se fac fertilizari atunci cand solul este foarte uscat si nici cand exista exces de umiditate.

Pretentii fata de conditiile de mediu:

Daliile pretind locuri insorite, soluri grele, bine ingrasate cu balegar si udari abundente in perioadele de uscaciune.
Terenurile pe care se cultiva trebuie sa fie ferite de vanturi puternice. Daliile cresc bine in regiunile racoroase unde infloresc abundent din iulie pana la venirea inghetului.
Toamna cand frunzele se ingalbenesc daliile se scot din camp, se scutura de pamant, se taie partea aeriana la 10-15 cm deasupra coletului, se duc 6-10 zile in locuri calde pentru zvantare dupa care se trec in depozite cu temperatura de 6-10 °C si se stratifica in turba, perlit sau nisip.

Fertilizarea plantelor de apartament

Plantele de apartament dispun de spaţii limitate din care îşi procură hrana. De aceea se impune în primul rând utilizarea la plantare şi transplantare a unui pământ suficient de bogat în elemente nutritive şi în al doilea rând fertilizarea, periodic, pe parcursul creşterii şi înfloririi plantei. Aportul regulat de îngrăşăminte este recomandat, mai ales, în perioada de creştere activă a plantei, aceasta însemnând din martie până în septembrie.

O fertilizare corectă impune respectarea câtorva reguli.

1. Îngrăşămintele se administrează numai plantelor sănătoase cu o foarte bună înrădăcinare. Deci, plantele bolnave nu se îngraşă până nu se stabileşte precis cauza îmbolnăvirii şi eliminarea ei.

2. În perioada de repaus (de obicei iarna) nu se aplică îngrăşămintele.

3. Plantele tinere se îngraşă cu cantităţi şi concentraţii mai reduse.

4. Pământul din ghiveci trebuie să fie umed în momentul îngăşării (se udă plantele cu o zi înainte). Sărurile minerale administrate în pământ uscat provoacă, deseori, arsuri pe rădăcini.

5. Frecvenţa fertilizării se stabileşte în funcţie de vigoarea plantei, ritmul de creştere, nivelul celorlalţi factori de mediu şi poate fi săptămânală sau chenzinală. Se recomandă ca la fiecare a 4-a udare să se facă o fertilizare.

6. Concentraţia soluţiei de îngrăşăminte suportată de cele mai multe plante este de 0.1 - 0.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă)

În comerţ, îngrăşămintele minerale se găsesc în una din următoarele variante:

• pudra, granule sau pastile care trebuie dizolvate în apă, la concentraţia 0.1 -0.2%, şi aplicate sub formă de soluţii.
• granule cu îngrăşăminte îmbrăcate într-o peliculă organică sau din plastic, care se încorporează în pământ şi eliberează lent (3-9 luni)elementele minerale (Osmocote, Basacote)
• batoane care se îngroapă în pământul de lângă marginea ghiveciului.
• flacoane cu soluţii concentrate în care caz se respectă cu stricteţe modul de folosire scris de fabricant.

Unii amatori folosesc ca sursă de îngrăşăminte apa rezultată la spălarea cărnii sau peştelui. Nu este greşit. Se impune însă filtrarea apei deoarece bucăţelele de carne sau peşte putrezesc în pământ şi emană mirosuri neplăcute. Se asemenea există inconvenientul depunerii grăsimilor pe particulele de pământ, care împiedică buna aerisire a rădăcinilor.

Astilbe

Sunt plante originare din Asia, mai exact din China si Japonia. Sunt cultivate in scop ornamental pe terase si in gradini pentru florile si frunzele de un design foarte decorativ.

Caracteristici
Genului Astilbe apartin 25 de specii de plante erbacee, rustice si rizomatoase, ale caror inaltime variaza dupa specie. Se disting deci prin dimensiune, de la plante pitice la plante inalte de 60 cm sau chiar 1 metru. Plantele sunt perene si primesc un aspect de tufa, cu tulpini subtiri, acoperite de un frunzis des, colorat in verde inchis. Aspectul acestor tufe este extrem de decorativ, poate si datorita formei frunzelor, incizate si dantelate.
Florile de astible sunt foarte frumoase si gratioase, pufoase si orientate drept in sus. Inflorescanta este formata de fapt din mai multe flroicele marunte ale caror culori variaza de la alb la roz si de la rosu la violet. Inflorirea incepe din mai si se incheie la sfarsitul lunii august.
Expunere
Planta se dezvolta bine in locuri seiumbroase. Este destul de rezistenta la frig, dar nu tolereaza caldura excesiva, mai ales daca este provenita direct de la soare.
Terenul
Prefera un teren cu pH acid, umed, usor, bine drenat si bogat in substante organice.
Udarea
Terenul trebuie sa fie pastrat mereu umed, udarea efectundu-se cu apa din abundenta si in reprize de udare regulate mai ales vara si in perioade de seceta prelungita. Iarna, in schimb, udarea se suspenda.
Ingrasamant
Primivara se administreaza plantei un ingrasamant specific pentru plante cu flori, ce va fi diluat in apa dse udare la intervale de 20 de zile. Sau se adminsitreaza la fiecare 3-4 luni un ingrasamant granulat cu cedare lenta.
Inmultire
Astible se reproduce prin seminte si prin divizarea tufei. insamantarea plantei se face primavara, iar divizarea se poate face toamna sau la sfarsitul iernii: plantele obtinute urmand aceasta tehnica se vor planta in pamantul din gradina imediat, pentru a fi evitate eventuale traumatizari ale radacinilor.
Transvazarea
Planta crescuta in ghiveci se trece in alt vas primavara. Transvazarea se va face doar atunci cand radacinile au aparut.
Tunderea
La sfarsitul inflorescentei se vor taia tijele cu flori vestejite, iat toamna tarziu se tund frunzele la baza, adica la nivelul terenului.
Boli si paraziti
Astilbe este o planta rezistenta la bolile fungine. Dintre paraziti, se teme de afide care ataca tijele cu floare. Daca planta prezinta pustole rosii-maronii pe frunze sau pe noile vlastare, inseamna ca a fost atinsa de rugina.Tratament: contra afidelor si, daca este necesar, cu aficide biologice si antiparazitare cu macerat de urzici. Se vor elimina exemplarele atinse de rugina.

Asparagus

ASPARAGUS ( UMBRA IEPURELUI ) - Asparagus, in denumire populara, Umbra Iepurelui, este o planta decorativa cu vegetatie continua, avand lastari lungi, subtiri, flexibili (cladodii), pe care sunt prinse frunzele care sunt de fapt mici ramificatii , asemanatoare unor solzi asezati perpendicular pe lastari.

Asparagus infloreste toamna , florile fiind mici stelute albe. Aspectul decorativ al plantei este imbogatit si de fructele sale, mici sfere rosii, acestea fiind otravitoare.

Asparagus necesita o amplasare in locuri luminate sau semiumbrite , aerisite, ferite de razele directe ale soarelui.

Planta necesita o udare cu regularitate, vara avand nevoie de apa multa si cand aerul este foarte uscat - se pulverizeaza apa si pe frunze.

Din luna octombrie, Asparagus se aduce in camere bine luminate cu temperatura de 10-15 grade C. Se va evita udarea din abundenta a plantei in perioada in care va sta in camere reci.

Primavara, la o perioada de 2-3 ani, planta trebuie divizata in 2-4 parti, pentru inmultire.

Substratul recomandat pentru Asparagus trebuie sa fie consistent : pamant de telina si mranita in parti egale la care se adauga si putin nisip.
Anual, primavara, pamantul trebuie schimbat.

Asparagus se inmulteste prin :
- prin desfacerea tufei in mai multe tufe mici, cultivate in ghivece separate;
- prin seminte semanate in ghivece, dupa ce in prealabil au fost tinute 24 ore in apa calda.

Ingrijirea plantelor pe timpul iernii

cum este momentul sa profiti de perioada de repaus vegetativ pentru a ingriji plantele de interior si exterior aflate in asteptarea zilelor insorite.

Din cauza caldurii uscate si a lipsei relative de lumina in apartamente, plantele de interior devin mai sensibile.

Afla micile gesturi care le ajuta sa treaca peste aceasta perioada neprielnica:

Pentru perioada hibernala, cand lumina cam lipseste, este recomandabil sa plasezi planta de interior aproape de surse de luminoase sau de o fereastra. Vei ajuta plantele grupandu-le cat mai aproape de ferestre, rotindu-le la fiecare opt zile.

Daca acest lucru nu este posibil, instaleaza o sursa de lumina si pune-o in functiune timp de cateva ore spre sfarsitul zilei. Opteaza pentru o lampa de joasa tensiune, plasata la 60 de cm in apropierea plantelor care trebuie luminate.

Deoarece caldura interioarelor noastre usuca atmosfera si deshidrateaza frunzele, de preferat ar fi sa asezam plantele mai sensibile in camerele mai putin incalzite sau sa le asezam pe bile de argila umede, aflate intr-o farfurioara. Putem folosi si apa demineralizata calduta.

Necesar este sa pulverizezi un nor fin de picaturi de apa peste frunze pentru a evita deshidratarea. Foloseste apa la temperatura camerei si lipsita de calcar. Unele plante verzi traiesc in ritm mai lent in timpul iernii si de aceea trebuie evitata udarea lor frecventa pentru a nu le putrezi radacinile. Lasa sa se usuce substratul intre doua reprize de udare si goleste farfurioarele de sub ghivece.

Curata ranile produse de tunderea ramurilor folosind o perie cu par tare, apoi aplica un mastic cicatrizant (gudron norvegian), pentru a proteja zona de boli si paraziti.

Sterge praful de pe frunzele plantelor de interior folosind un tifon ud, pentru a le reda stralucirea si a le permite sa capteze mai bine lumina.

In ceea ce priveste iernarea citricelor, trebuie sa stii ca inca din luna octombrie, acestea trebuie adapostite intr-o sera rece sau intr-o camera suficient de bine luminata si nu prea calda (2-3 grade C). Umezeste frunzele si redu udatul, pentru ca aportul de apa duce la caderea frunzelor. Vei relua stropitul cand temperaturile vor creste si cand zilele se vor lungi.

Pe timpul iernii, cactusii prefera sa stea complet pe uscat si la cadura. In schimb, au nevoie de lumina puternica pentru a nu se deforma.

Iarna este momentul in care trebuie sa raresti aportul de ingrasaminte pentru plantele cu flori si sa il opresti total pentru plantele decorative prin frunze. Vei relua fertilizarile in februarie, cand zilele se lungesc.

roiecte de toamna pentru plantele tale

Toamna se apropie cu pasi repezi, iar daca vrei sa te bucuri tot anul viitor de plante minunate, fie in gradina, fie in interior, nu trebuie sa ratezi pregatirile importante ce se fac in acest sezon.

Acesta este anotimpul in care poti pune in aplicare proiecte noi pentru gradina ta, poti propaga plantele si arbustii de gradina, dar si pe cele de interior.

Propagarea plantelor de gradina si de interior

Daca te numeri printre cei fericiti si ai o gradina a ta la dispozitie, trebuie sa stii ca toamna sunt necesare cele mai importante pregatiri.

Acum este momentul pentru propagarea celor mai frumoase flori, dar si pentru plantarea arbustilor sau pomilor fructiferi.

Plantele perene care cresc in tufe au nevoie de divizare o data la 4 - 5 ani, pentru a tine tufele sub control.

Plantele perene se divid in functie de perioada de inflorire, deci nu este recomandat sa le divizi pe toate toamna, decat daca este absolut necesar. Cele cu flori estivale si de toamna se divid primavara, iar cele care infloresc primavara se divid toamna sau dupa inflorire.

Dintre numeroasele tehnici de divizare, cea mai putin daunatoare este introducerea furcii in mijlocul tufei si separarea acesteia printr-un sant. Replanteaza fragmentele despartite care si-au pastrat cat mai bine radacinile.

Acum este momentul perfect pentru a inmulti si plantele de interior. Lastarii lasati in apa sau in nisip pentru a face radacini pot fi mutati in ghivece potrivite.

Pregatiri pentru o primavara inflorita

Toamna se planteaza bulbii florilor care iti vor colora gradina primavara viitoare. Cand alegi bulbii, trebuie sa tii cont de unii factori, pentru a avea flori bogate in primavara. Pentru a se dezvolta si a inflori corect, bulbii inmagazineaza rezerve nutritive.

Cu cat bulbul este mai mare, cu atat florile vor fi mai frumoase. Prin urmare, alege bulbi de cea mai buna calitate.

Circumferinta acestora este trecuta de obicei pe ambalaj si ar trebui sa fie de 10 cm pentru branduse, mai mult de 12 cm pentru lalele, 15-17 cm pentru narcise si mai mult de 19 cm pentru zambile.

In afara de dimensiuni, si starea de sanatate a bulbilor este un element foarte important. Nu planta bulbii incretiti, moi, patati sau care au inceput deja sa incolteasca.

Trandafiri pentru anii viitori

Trandafirii se pot propaga cu usurinta toamna, pentru a te bucura de o viitoare tufa multi ani la rand. Tot ce trebuie sa faci este sa tai o ramura tanara din partea de jos a plantei la sfarsitul lunii august.

Pastreaza din fiecare ramura cate o bucata de 10 - 20 cm lungime, indepartand frunzele de la baza si pastrand cateva frunze in partea superioara. Ingroapa fiecare ramura pana la primele frunze, in nisip cu pamant. Uda-le frecvent.

In noiembrie, acopera lastarii cu borcane sau cu PET-uri taiate pe jumatate. Descopera lastarii in martie si apoi replanteaza-i in aprilie sau mai.

Gloxinia

Gloxinia (Sinningia speciosa) este o planta cu tulpina florala scurta, cu frunze paroase, ovale si dintate pe margini. Florile abundente sunt catifelate, evazate catre varf si franjurate delicat pe margini.
Culorile acestora variaza de la alb la roz si pana la violet. Cele mai spectaculoase gloxinii sunt insa cele bicolore: exteriorul are o culoare mai stearsa, iar interiorul una mai intensa.
Ele sunt disponibile in magazinele de specialitate incepand din mai pana in august, dar, in culturi fortate, ele pot inflori in orice perioada a anului.

Florile mari, in forma de clopotel, troneaza deasupra frunzelor matasoase ale acestei plante cu bulbi, originara din Brazilia si inrudita cu violeta africana. Gloxinia speciosa si varietatile sale sunt excelente plante de apartament.
Lipsa de atentie si o ingrijire defectuoasa pot face ca unele plante, desi pot trai cativa ani buni, sa nu reziste decat cateva saptamani. Prea mult soare sau prea multa apa pe frunze pot face foarte mult rau acestei specii.
Gloxinia are nevoie de apa, dar nu va tolera niciodata apa pe frunze sau pe coroana florala. Ofera-i plantei umezeala de care are nevoie, asezand o farfurioara plina cu apa sub ghiveci.

Ghivecele in care vegeteaza foarte bine sunt mici si cu sol bine drenat. Dupa inflorire, atunci cand frunzele incep sa moara, se reduce udarea in asa fel incat bulbii care se afla in pamant sa stea 2-4 luni in uscaciune totala.
Atunci cand planta da semne de vegetatie, va fi plantata in sol nou, va fi reluata udarea normala (de 1-2 ori pe saptamana) si fertilizarea (de 2 ori pe luna, din martie pana in septembrie, sau doar in perioada de vegetatie), iar lumina spatiului in care va fi gazduita va creste.

Gloxinia adora expunerile estice si vestice, dar le tolereaza si pe cele sudice, insa lumina trebuie filtrata.

Udarea trebuie facuta cu apa dedurizata la temperatura camerei, in asa fel incat solul sa fie parcurs in profunzime, nu numai la suprafata, si pastrat umezit. Daca solul va fi lasat sa se usuce mai mult de 2 cm, va fi afectata dezvoltarea fireasca a plantei.

Temperatura minima pe care o tolereaza este de 16 grade Celsius, iar cea maxima variaza in jur de 33 de grade Celsius. Diferenta de temperatura intre zi si noapte este bine sa fie de aproximativ 10 grade Celsius. Trebuie evitati curentii de aer, mai ales in perioada rece a anului.

Umiditatea trebuie pastrata ridicata, iar solul trebuie compus din turba, nisip, pamant de frunze si muschi de padure.

Inmultirea se face, in general, prin seminte plantate din octombrie pana in martie, dar mult mai simpla este cea prin bulbi. Ca membra a familiei Gesneriadelor, Gloxinia se inmulteste si prin frunze, dar dureaza aproximativ un an ca dintr-o frunza pusa la inradacinat sa evolueze bulbul care este baza plantei.

Atunci cand iti cumperi o Gloxinia, trebuie sa ai grija sa aiba un frunzis sanatos, de culoare inchisa sau uniforma, si multi boboci cu codite tari. Verifica subsuorile frunzelor, ca nu cumva acolo sa se fi asezat daunatori.
Nu iti cumpara plante bolnave, oricat de dragi ti-ar fi, pentru ca risti in acest fel sa le imbolnavesti si pe cele pe care le ai deja acasa. Daca totusi ti se intampla ceva de genul acesta, izoleaza planta bolnava si trateaz-o cu insecticidul potrivit, in functie de problema.

Gloxinia este una dintre plantele interesante, care nu solicita ingrijiri deosebite si care se adapteaza bine la conditiile de mediu din casele noastre. Sunt nenumarate varietati disponibile, asa ca o sa poti alege exact ceea ce iti place. Din aceste motive, ea este foarte populara.

Trebuie sa retii ca nu trebuie udata pe frunze, pentru ca ii apar pete maronii foarte inestetice. Pentru problemele cauzate de insecte, se folosesc insecticide, iar bobocii bolnavi se indeparteaza. Daca planta se vestejeste fara sa iti poti explica de ce, atunci mai bine o indepartezi, pentru ca, foarte probabil, este vorba despre un virus.

Gardenia jasminoides

Famila: Rubiaceae
Origine: Sud-estul Chinei, Japonia
Inaltime: 60-90 cm
Diametru: 90-180 cm
Expunere: partial umbra
Descriere:
Gardenia este un arbust preferat de multi gradinari si iubitori de plante, care are flori albe, lucioase si foarte parfumate si frunze de culoare verde-inchis. Se crede ca gardeniile au fost numite asa dupa Alexander Garden, un doctor din Charleston, USA, in timpul perioadei coloniale. Gardeniile, care sunt mai mult de 200 de specii, fac parte din familia Rubiaceae.
Una din specii este insa foarte importanta, anume gardenia jasminoides: foarte frumoasa, cu frunze opuse, lucioase, cu textura fina si de culoare verde-inchis, acest arbust are o forma compacta. Florile apar la mijlocul primaverii sau inceputul verii, si dureaza destul de mult pentru ca nu se deschid toate odata. Gardeniile au flori albe (devin crem pe masura ce se maturizeaza) si par cerate; au un parfum puternic, dulce, care poate umple o camera intreaga.

IngrijireCel mai bun mod de a avea o gardenie care sa supravietuiasca intr-o casa obisnuita este sa incepeti cu o ramura taiata sau cu un butas. Pe masura ce acesta va creste se va obisnui cu conditiile de mediu din camera respectiva. Gardeniilor nu le place sa fie mutate din mediul umed si cu temperatura controlata al unei sere in atmosfera uscata si calda din casele sau apartamentele obisnuite. Daca vreti sa cresteti o gardenie, va trebui sa ii creati un mediu asemanator celui in care creste in natura: ziua sa fie cald iar noaptea, racoare si umezeala.
Arbustul se planteaza in pamant bogat, acid (4,5 - 5,5 pH). O planta nou cumparata are cu siguranta acest tip de pamant. Compostul trebuie sa fie poros, astfel incat sa lase apa sa se scurga rapid si totusi sa mentina umezeala. Amestecuri preparate din pamant acid, speciale pentru gardenii, camelii si azalee se gasesc la orice centru comercial. Plantati arbustul intr-un ghiveci de plastic, care sa aiba neaparat gauri pentru scurgerea apei - acestea sunt perfecte pentru ca pastreaza umezeala continuu. Gardenia se transplanteaza in mod normal o data la 2-3 ani, dar se poate si mai devreme, daca radacinile au consumat tot spatiul din ghiveci.
Cand scoateti ghiveciul afara, alegeti o locatie aflata in semi-umbra, in care gardenia sa fie ferita de soarele puternic de dupa-amiaza. Important este sa fie protejata si de curentii de aer puternici. Adaugati peste pamant un strat de 5-7 cm de materie organica, pentru a se pastra umiditatea solului. De asemenea e bine sa transplantati gardenia intr-un ghiveci mai mare primavara, pentru a-i da posibilitatea sa se dezvolte.
UdareaEste obligatoriu sa udati gardenia in anotimpurile uscate. De asemenea, pamantul trebuie sa fie mereu jilav. Udarea este foarte importanta pentru ca de ea depinde numarul de boboci pe care il va avea planta la maturitate. Daca gardenia dvs. are multi boboci dar este udata prea putin, majoritatea bobocilor vor cadea inainte de a se deschide. Prin urmare, cand planta imboboceste este bine ca pamantul sa fie mereu umed; suprafata sa trebuie sa fie mereu jilava la atingere. Udati planta de sus in jos, adica turnati apa pe pamant, nu in tavita ghiveciului.
Aveti grija insa ! Daca gardenia trebuie udata frecvent, asta nu inseamna sa ii lasati radacinile sa stea in pamant imbibat cu apa. Drenajul este foarte important. Frunzele si bobocii gardeniei cad atunci cand planta e udata prea abundent. Aceleasi efecte le are si udarea la intervale prea lungi de timp (cand pamantul din ghiveci e deja uscat), numai ca in acest caz procesul e mai lent - frunzele pot sa cada si la 1-2 saptamani dupa ce planta a fost udata din nou.
Uneori, in functie de sursa, apa de la robinet poate schimba pH-ul pamantului. Cu alte cuvinte, pamantul devine alkalin in loc sa ramana acidic, si in acest caz planta e afectata de boala numita cloroza. Frunzele capata o culoare palida, uneori chiar galbena, iar venele raman verzi. Daca se intampla acest lucru, problema se poate corecta prin adaugarea de sulfat de fier in pamantul din ghiveci, care se gaseste in magazinele specializate. Amestecul obisnuit care se utilizeaza este de 1,2 g de sulfat de fier la aproape 4 litri de apa. Gardenia se uda cu aceasta solutie o data sau de doua ori pe saptamana, timp de o luna, sau pana cand planta s-a insanatosit.
TemperaturaIn timpul zilei gardenia prefera temperaturi de 21-22�C. Temperaturile din timpul noptii sunt foarte importante pentru procesul de inflorire; daca acestea cresc mai mult de 15-16�C, chiar si pentru cateva nopti la rand, nu vor mai aparea alti boboci. In plus, gardenia nu suporta schimbarile bruste de temperatura, si nici curenti de aer, fie ei calzi sau reci. In concluzie, orice schimbare in mediul in care sta planta va duce la caderea bobocilor.
LuminaCa toate plantele care infloresc, gardenia are nevoie de lumina puternica pentru a inflori, dar nu soare direct, mai ales pe timpul verii. Razele directe ale soarelui creaza caldura uscata, care nu e buna pentru plantele care iubesc umidtatea. Prin urmare, cel mai bun loc din casa este o fereastra orientata spre sud, dar protejata de o perdea. Dar nu este numai atat! Daca vremea noroasa dureaza mai mult de 3-4 zile, bobocii vor cadea sau planta nu va mai produce boboci deloc. Pentru a preveni acest lucru, plasati o sursa artificiala de lumina in preajma gardeniei.
Umiditatea
Gardenia nu tolereaza aerul uscat (nivelele joase de umiditate). Plasati langa ghiveciul cu gardenii o tavita cu apa. De asemenea, stropirea foliajului este o metoda buna, desi uneori nu e bine sa stropiti si bobocii. Umiditatea crescuta ajuta si la prevenirea infestarii cu paienjeni rosii.
Fertilizarea
Gardenia trebuie tratata cu o substanta fertilizatoare o data pe luna, cand planta creste. Folositi o substanta solubila acida si cititi bine instructiunile de pe sticla inainte, pentru a respecta proportiile. Este insa foarte posibil ca fertilizatorul sa schimbe pH-ul pamantului. Daca frunzele capata o culoare palida, probabil ca nu primeste destul nitrogen - nu confindati acest simptom cu cloroza despre care am vorbit mai sus (la cloroza frunzele au vene verzi).
Daunatori
Sunt multe insecte care pot ataca gardenia daca nu sunt folosite masuri preventive sau de control.Cele mai daunatoare sunt puricii plantelor, afidele, paienjenii, fluturii albi si coleopterele.
Inmultire:
1. Butasi, in februarie.
2. Divizarea radacinilor, numai cand temperatura este de 27C.

REGINA NOPTII - Nicotiana affinis

Talia inalta a plantei (100 cm) si aspectul putin decorativ o recomanda spre folosire in numar restrans (1-3 plante).

Insusirea de baza care o sustine, in concurenta cu celelalte specii, este parfumul deosebit al florilor, emanat seara si in zilele noroase.

Regina noptii se obtine usor din seminte care se seamana in luna aprilie, dar se pot cumpara si rasaduri deja crescute care se vor planta direct in vase, jardiniere sau gradina la o distanta de 15 cm una de cealalta.

Regina noptii prefera alternante de soare si umbra, dar trebuie protejata mai ales de soarele fierbinte al amiezelor de vara.

Frunzele catifelate ajung pana la 10 cm lungime si formeaza o mica tufa, din care rasar tulpini firave, inalte , apropiindu-se chiar de 1 m la unele soiuri.

La regina noptii, florile au un aspect de mici trompete albe sau viu colorate (roz, purpuriu, frez, rosu, roze, galben).

Infloreste cel mai mult in mijlocul verii, dar pot continua sa infloreasca chiar si in octombrie daca vremea este calduroasa.

Plantei ii place place umiditatea solului, asa ca trebuie udata din belsug, in fiecare seara. De asemenea, nu uita ca, o data la doua saptamani, sa pui ingrasamant in apa cu care uzi solul respectiv.

Trebuie avut grija ca sa o aparam de daunatori cum ar fi paianjenul rosu si aphida.

CURMAL - Phoenix dactylifera

Curmalul este un palmier, cunoscut si apreciat inca din antichitate, fiind privit de catre vechii egipteni ca un simbol al fertilitatii, reprezentat pe monezi si pe monumentele cartaginezilor, fiind cultivat in principal pentru fructele sale cu un bogat continut de zahar. Fructele de curmal contin importante cantitati de fier si potasiu.

Curmalul are un trunchi brun care se termina in varf cu un smoc de frunze rigide, lungi, de culoare verde–inchis, in forma de pana, frunze care, pe masura ce planta se dezvolta, se usuca incepand de la baza tulpinei. Resturile de frunze uscate pe care le gasim pe baza tulpinei curmalului au aspect de spini.

La curmal, florile sunt mici si grupate in inflorescente de mari dimensiuni iar fructul este comestibil.Pentru tara noastra, conditiile pedoclimatice o recomanda ca planta de interior.

Curmalul nu cere conditii deosebite, este iubitor de caldura, nu este prea pretentios la lumina (iubeste lumina, dar se adapteaza perfect si in spatii mai putin luminate ). Curmalul nu suporta curentii de aer.

Vara, curmalul poate fi scos afara sau pe balcon, necesitand udare din abundenta, fara ca apa sa stagneze pe mugurul central pentru ca ar provoca putrezirea plantei ; substratul trebuie fertilizat cu substante nutritive de 2-3 ori/luna.

Iarna se tine la interior, in spatii mai racoroase 0-12 gr.C si pentru ca planta intra intr-un usor repaus, stagneaza cresterea acesteia; Curmalul se uda foarte rar si trebuie redusa cantitatea de apa deoarece planta suporta mai degraba uscaciunea, decat udarea in exces pentru ca aceasta provoaca putrezirea radacinilor.

Indiferent de anotimp este necesara pulverizarea apei pe frunze.

Substratul care trebuie sa dreneze foarte bine apa, trebuie sa fie in amestec din pamant de gradina, turba olandeza si nisip grosier, in proportii egale, anual reimprospatandu-se pamantul prin indepartarea, cu mare grija, a unui strat de 5-6 cm. de la suprafata si adaugarea de pamant proaspat afanat.

Transplantarea curmalului in vase mai mari se va face primavara, in lunile martie-aprilie, odata la 2-3 ani si atunci cand radacinile ocupa in intregime ghiveciul, fara a se indeparta pamantul din jurul radacinii

Cresterea curmalului este greoaie, dezvoltand 2–4 frunze/anual in perioada aprilie–octombrie.

Curmalul - Phoenix dactylifera se inmulteste primavara, prin seminte (samburi de la curmale). Pentru pentru a stimula germinatia si a incoltii, samburii au nevoie de umezeala si caldura, tinandu-se 24 ore in apa calduta – cca. 35 grade C.

Initial frunzele arata ca niste tepuse de 25 cm lungime, 1 cm latime, ascutite la varf si abia dupa 5–6 ani apar frunzele in forma de pana.

Ingrijirea plantelor cand sunteti plecat

Cand mergeti in concediu, indiferent de anotimp va intrebati ce se va alege de plantele dumneavoastra. Lasate fara ingrijire pana la o saptamana, majoritatea plantelor de interior pot supravietui.  Trebuie doar sa le udati bine inainte sa plecati. Asigurati-va ca au destula lumina dar nu sunt expuse la soare direct, lucru ce ar face pamantul sa se usuce prea repede.

Daca plecati pentru mai mult de o saptamana, incercati optinuile de mai jos.

 - cereti unui vecin sau prieten sa va ude plantele. Lasati o lista cu necesitatile fiecarei plante si zilele cand trebuie udate.

 - Puneti toate ghivecele in cada. Dati drumul la dus si udati-le. Puneti o folie de plastic transparent deasupra lor. Ar trebui sa le fie bine pana la 2 saptamani daca aveti o fereastra in baie si le puteti oferi lumina. Daca nu aveti lumina naturala, lasati un corp de iluminat fluorescent setat sa stea aprins 12 ore.

 - construiti pentru lantele mari cate o mini – sera, dintr-o punga de plastic transparent. Faceti cateva taieturi mici in plastic si apoti legati punga in partea superioara.

Iarna, reduceti caldura la 10-15 grade. Plantele se vor simti mai bine la racoare.

Leandrul

Cultura in ghivece practicata la noi nu ofera posibilitatea unei dezvoltari normale, asa cum de altfel se intampla cu multe plante decorative ce nu pot fi adaptate la clima temperata. Dar avand in vedere cerintele relativ modeste si decorul pe care-l ofera pe o durata mare, leandrul ar trebui sa fie in centrul atentiei celor care vor sa-si creeze in timpul verii un mic paradis exotic pe terase, balcoane sau in gradini mici.

Inmultirea leandrului o puteti face destul de usor, prin despartirea tufelor mature sau prin butasi de tulpini sau varfuri. Butasii detasati prin taiere cu o foarfeca sau un cutit bine ascutit, ii pregatiti (ii fasonati) in vederea plantarii in felul urmator:

Taierea (sectionarea) la baza o faceti cu 1-3 mm sub un nod al lastarului, intr-o portiune care are o consistenta nu prea ierboasa, ci mai degraba semilemnificata. Baza butasului o veti curata de frunze, iar daca sunt prea rnari, cele ramase Ie puteti sectiona la jumatate cu o foarfeca. Lungimea optima a unui butas este intre 10-20 cm, dar uneori este permis sa Ie lasati si mai mari. Daca este cazul veti face si o sectionare in partea de sus a butasului, de preferat intre doua noduri. 

Uneori, dintr-un lastar mai lung pot rezulta mai multi butasi si trebuie sa fiti atenti la ordinea sectionarii pentru a avea intotdeauna baza lor in prim-plan.

0 atentie mare trebuie de asemenea sa existe la efectuarea acestor lucrari deoarece seva leandrului contine substante toxice ce pot produce iritatii in contact cu organele mai sensibile (nas, gura, ochi).  0 spalare repetata cu sapun dupa executarea operatiunilor de taiere va elimina orice neplacere.

Dupa  fasonare, veti lasa butasii cateva minute pentru o sumara zvantare a sectiunilor, dupa care ii veti pune la prins in doua moduri: in vase cu apa in care butasii sa fie scufundati cel mult jumatate din lungimea lor sau ii plantati in substrat de pamant usor cu adaos de nisip si cu o presare manuala a bazei, suficienta pentru o buna aderenta la sol.
Sutarea o puteti face aproape in orice anotimp (chiar si iama) daca exista conditii de tem- peratura constanta de 16-20 grade Celsius.

Uneori e preferabil sa faceti acest lucru cu ocazia taierilor de intretinere ale arbustilor, din dorinta de a nu arunca lastarii rezultati, dar cei prea erbosi (cruzi) nu au sanse reale.  In timpul iemii, inradacinarea este mai comoda in apa, vara amplasati butasii la umbra, iar cei plantati in substrat ii veti proteja pentru evitarea deshidratarii cu folie sau sticle de plastic fara dop. 

Cultura tinerelor plante rezultate o veti face de obicei in vase cu un volum mic, incepand de la cele de dimensiunea unui paharel de plastic, iar apoi periodic, in functie de dezvoltarea plantelor, veti face transferul gradual in ghivece mai mari. Veti modifica pe parcurs amestecul de pamant de cultura trecand de la pamantul usor si nisipos, la un pamant cu un continut mai ridicat in saruri minerale.

Un amestec optim care confera plantei o dezvoltare echilibrata poate fi compus din: 2-3 parti de pamant lut-argilos, 1 parte mranita, 1 parte pamant de frunza sau turba si 1 parte nisip mai grosier. 

Cercelusul:

Fuchsia hybrida este un arbust ornamental cu flori variat colorate, care atarna ca niste cercei pe lastari flexibili. Florile curgatoare si catifelate, sunt in general violet sau rosii, insa exista specii ale caror flori sunt albe, roz sau lila. Este una dintre cele mai indragite plante de apartament, atat datorita aspectului ei placut, cat si al mirosului discret pe care il degaja.

Flori cu efecte toxice

Te-ai gandit vreodata ca plantele tale de interior pot avea efecte toxice? Acestea sunt apreciate pentru calitatile lor ornamentale si de purificare a aerului, dar uneori pot reprezenta un adevarat pericol pentru sanatatea persoanelor din jur. Copiii sunt cei mai expusi la aceste pericole, precum si animalele de casa, deoarece pot inghiti din greseala parti din aceste plante.

Aloe Vera

Aloe Vera prezinta frunze fibroase si dese ce cresc direct din partea superioara a radacinii. De cel mai multe ori frunzele de Aloe Vera prezinta o margine dintata.

Sursa foto: www.sanpedroman.com/

Desi Aloe Vera este cunoscuta ca o planta cu multiple efecte de vindecare asupra arsurilor, taieturilor sau altor probleme ale pielii, ea poate cauza persoanelor sensibile dermatita de contact. Mai mult, ingerarea sevei acesteia poate provoca o reactie purgativa (laxativa).

Asadar, atunci cand folosesti Aloe Vera, asigura-te ca indepartezi seva galbena, deoarece aceasta este toxica. Seva galbena se gaseste din abundenta la plantele de Aloe Vera batrane.

Inainte sa folosesti gelul din frunzele de Aloe Vera, testeaza pe o suprafata mica de piele de pe partea interioara a bratului pentru a verifica reactia pielii.

Flamingo (Paleta pictorului) - Anthurium andraeanum

Flamingo prezinta frunze ascutite, carnoase si flori cu spadice de culoare rosie, roz sau portocaliu care rezista timp de mai multe luni.

Sursa foto: www.odla.nu

In cazul in care oricare dintre partile acestei plante (flunze, flori, tulpina) sunt ingerate, pot aparea efecte negative imediate asupra gurii si a gatului, provocand iritatii dureroase. Intoxicatia cu Flamingo poate fi recunoscuta dupa simptome precum arsuri in gat, raguseala si disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor).

Crizantema – Chrysanthemum

Crizantemele sunt de doua tipuri, unele care infloresc anual, iar celelalte bianual. Ele sunt perene si dezvolta flori cu forme, culori si dimensiuni diferite.

Sursa foto: www.tidysflowers.com

Persoanele care intra in mod constant in contact cu tulpina si frunzele de Crizantema, pot suferi dermatita de contact, din cauza unor substante toxice foarte puternice.

Clivia – Clivia miniata

Clivia formeaza un buchet de flori rosii-portocalii prinse pe tije florale inalte si groase. Atunci cand sunt polenizate, florile produc bobite verzi de dimensiunea unor cirese care se inrosesc in cateva saptamani.

Sursa foto: www.dkimages.com

Desi contine o cantitate redusa de alcaloizi (substante organice de origine vegetala care  provoaca reactii de natura toxica), ingerarea unei cantitati mai mari din aceasta planta poate provoca aparitia unor simptome de intoxicare. Acestea se pot manifesta prin lesin, diaree, paralizie, voma si hipersalivare. Cea mai periculoasa partea a Cliviei sunt radacinile.

Hortensia – Hydrangea macrophylla

Florile Hortensiei pot fi albastre, rosii, roz sau mov, in functie de pH-ul solului. Cel acid (pH scazut) determina cresterea florilor albastre, solurile neutre produc flori crem sau roz pal, iar solurile alcaline (pH ridicat) produc flori rosii sau move.

Sursa foto: www.helmers.de

Ingerarea frunzelor si a mugurilor Hortensiei poate provoca varsaturi, dureri abdominale si, in cazuri mai grave, persoana afectata poate intra intr-o stare de letargie. Persoanele sensibile pot dezvolta dermatita de contact in momentul ingrijirii Hortensiei.

Cyclamen – Cyclamen persicum

Cyclamenul este o planta perena de origine mediteraneeana. Aceasta se prezinta sub forma unei tufe cu flori sustinute de pendunculi de culoare alba, rosie sau violet.

Sursa foto: www.photobucket.com

Bulbii si rizomii tuberculari ai acestei plante sunt parti otravitoare si pot provoca intoxicatii ce se manifesta prin crampe, ameteli, tulburari circulatorii. Insa, avand in vedere ca se gasesc in stratul de pamant al ghiveciului , probabilitatea ca animalele de casa sau copiii sa inghita fragmente din acestia este destul de scazuta. Insa, ai grija unde depozitezi acesti bulbi, dupa ce i-ai scos din pamant, pentru plantarea din anul urmator.

Dieffenbachia

Dieffenbachia este apreciata pentru rolul sau decorativ datorita frunzelor mari, oval-alungite, cu striuri sau pete albe sau galbene. Dieffenbachia are si proprietatea de a purifica aerul din camera.

Sursa foto: www.greenstarfoliage.com

Atunci cand este ingerata, Dieffenbachia poate determina umflarea imediata a gurii si a gatului, ducand pana la paralizia temporara a corzilor vocale. De asemenea, este recomandat sa eviti contactul sevei cu ochii deoarece poate provoca dureri mari si umflaturi ale acestora.

Iedera – Hedera Helix

Iedera este originara din Europa si este o planta cu tulpina si ramificatiile lemnificate. Acestea pot fi lasate sa atarne sau pot fi dirijate pe diferite suporturi. Frunzele Iederei sunt diferite ca forma, culoare si textura.

Sursa foto: www.cal-ipc.org

Iedera poate provoaca intoxicatii atat in cazul oamenilor, cat si al animalelor (in special cainilor) atunci cand frunzele acesteia sunt ingerate. Simptomele apar sub forma de dificultate in respiratie, convulsii si varsaturi. Este posibil sa apara si semne de paralizie. Efectele intoxicatiilor cu aceste plante depind de cantitatea ingerata. Ele pot dura cateva ore si disparea de la sine sau este necesara interventia medicului specialist.

Croton – Codiaeum variegatum

Crotonul este o planta tropicala arbustiva, cu un frunzis atractiv atat prin forma, cat si colorit. Aceasta planta face si flori, sub forma unor ciorchini mici, insa atractia principala sunt frunzele care pot avea nuante de rosu, verde si galben.

Sursa foto: www.cloveflorist.com

Crotonul poate provoca iritatii la nivelul cavitatii bucale daca radacinile acesteia sunt ingerate. Seva, de asemenea,  provoaca o serie de eruptii, asadar este indicat sa eviti contactul indelungat cu aceasta planta sau sa folosesti manusi de gradinarit atunci cand o ingrijesti.

Azalea - Rhododendron

Azalea se prezinta sub forma de arbust mic, bogat in ramnificatii. Frunzele acesteia sunt mici si cu forma oval-eliptica, cu pubescenta fina. Florile Azaleei sunt simple, grupate in buchete si pot avea culori diferite, precum rosu, roz, violet sau alb.

Sursa foto: www.stewartstownandcampus.com

Azalea este o alta planta cu efecte toxice, asadar fereste-ti copiii sau animalele de casa de la ingerarea oricarei parti ale acestei plante. In cazul in care este ingerata poate provoca senzatii de voma, diaree si crampe abdominale.
 

Rododendron

Se cultiva mult pentru frumoasele sale forme si, adesea, pentru abundenta sa de flori. Inflorirea incepe in martie si se tremina catre luna mai. In apartament, ii vom alege un loc racoros si luminos, nu prea insorit. Balul de pamant nu trebuie in nici un caz sa se usuce. El trebuie chiar sa fie udat cu regularitate cu apa care sa nu contina calcar. Dupa 15 mai putem planta Rhododendron in gradina, intr-un amestec de pamant nisipos si pamant de padure foarte fibros. In gradina, udarile pot fi foarte frecvente.
Catre 15 octombrie le scoatem cu un bal mare de pamant pentru a le planta intr-un ghiveci corespunzator.
La inceput, la introducerea in apartament, vom aseza planta intr-un loc aproape fara caldura.
Udarile cu ingrasaminte se pot face aproximativ din 15 in 15 zile.
Rhododendronul nu suporta caldura prea mare deoarece ii cad frunzele. Aproape de mugurii florali vor creste tinerii lastari, care trebuie taiati ianintea infloririi. Dupa inflorire ii vom lasa sa creasca, deoarece pe aceste tinere ramuri are loc viitoarea inflorire.

Passiflora

Plante volubile, cu flori odorante, curioase, care starnesc admiratie, intrunesc cca 400 specii cunoscute, aproape toate originare din America de Sud. Specia cel mai mult cultivata in apartamante esta Passiflora coerulea, cu tulpin lemnoasa care poate atinge inaltimi considerabila (5 m), cu multe ramificatii. Frunzele, au o oarecare asemanare cu cele ale iederei, sunt glabre, cu 5-7 diviziuni si lobi oblongi, intregi. Florile parfumate sunt albe, roze su nu dureaza decat o singura zi, dar abundenta de flori ce apar in fiecare zi in decursul unei lungi perioade de timp (iulie ? septembrie) compenseaza acest incanvenient.
Planta se poate cultiva atat in apartament cat si in aer liber, unde se poate scoate in jurul datei de 15 mai (intr-un loc semiumbros si adapostit de vant), urmand sa fie readusa pe la 15 octombrie, mai intai intr-o incapere naincalzita, aducand-o treptat, in camere din ce in ce mai calde.
Iarna, perioada de repaus a plantei, cand frunzele se ingalbenesc si cad, se vor diminua mult udarile si se vor suprima ingrasarile.
In primavara, cand incepe vegetatia, se vor taia tijele crascute prea mult ale plantei (6-8 ochi), in acelasi timp transplantand-o intr-un pamant greu si bogat (mranita si pamant de telina). Cu acesta ocazie se mai taie din radacinile lungi, afanandu-se si balul de pamant.
Dupa inradacinare, ii vom oferi de 2 ori pe saptamana ingrasamint complex, caldura, lumina si soare.
Inmultirea se face, mai usor, prin despartirea plantutelor, ce se formeaza pe langa planta mama sau prin butasi. Butasii (8-10 cm lungime) se inradacineaza, in primavara, intr-un substrat nisipos, incalzit si mentinut continuu umed. In genreal, emiterea radacinilor se face cu greutate.

Gardenia

Este un arbust mai mult larg decat inalt. Poate atinge 50-60 cm. Planta se remarca prin frunzisul verde inchis, lucios, dar mai ales prin florile mari, albe, sesile, foarte parfumate, care apar in varfurile lastarilor.

Mugurii florali se formeaza numai cand lastarii au 6-7 noduri. Ei sunt foarte sensibili la conditiile de mediu. Ofilirea si caderea lor se intampla adeseori din cauza luminii prea slabe, a excesului de apa sau la schimbarea brusca a temperaturii.

Gardenia este o planta pretentioasa. Ii place caldura si nu suporta actiunea directa a soarelui in sezonul de vara. Solicita umiditate relativ ridicata si nu suporta excesul de apa in pamant. Aerul uscat si cald determina caderea frunzelor. Substratul de cultura trebuie sa fie poros si sa se dreneze bine.

Datorita inradacinarii superficiale, radacinile sunt deosebit de sensibile la calitatile pamantului. Turba fibroasa, bine aerata, cu pH-ul usor acid, trebuie saj fie componenta de baza.

Ingrijirea plantei consta in udarea cu regularitate direct pe pamant si prin pulverizarea cu apa a frunzisului. La fertilizare, care se aplica vara, se folosesc solutii slabe (0,05-0,1%) de ingrasaminte.

La primele semne de cloroza(ingalbenirea frunzelor), ce apar in special iarna, se administreaza chelati de fier (2g/l), cate 50-100 ml solutiei la ghiveci.

Dupa inflorire sau primavara se fac taieri dej corectare a formei si inaltimii plantei.

Daca este posibil este bine ca vara sa fie scoasa afara intr-un loc semi-umbrit. Inmultirea se realizeaza prin butasire, primavara si vara.

Narcisa

Narcisele, flori care simbolizeaza prietenia, sunt unele dintre cele mai populare datorita frumusetii lor fara pereche. Se cunosc peste 100 de specii de narcise, de diverse forme si culori. Narcisa este o planta indragita si unul dintre vestitorii primaverii. Este cultivata pentru florile sale care infloresc din martie pana in aprilie.

Origine

Narcisa este o planta originara din bazinul mediteraneean, din Spania si Portugalia. In Anglia a ajuns prin intermediul romanilor, care au oferit suveranilor drept cadou cativa bulbi de narcisa. Narcisa se gasea si in Asia si este una dintre cele mai vechi plante. Exista date care atesta ca narcisa exista din anul 3000 inainte de Christos. Vechii greci, romani si chinezi cultivau narcisa pentru proprietatile ei medicale.
Narcisa a fost o planta cultivata masiv de catre greci, insa pana in anul 1600 nu au mai existat date despre aceasta floare. In anul 1629 un grup de calatori englezi descopera aceasta floare si o cultiva in gradinile lor. Astfel, narcisa cunoaste din nou succesul din vremurile de altadata. In America anilor 1700, narcisa este cea mai populara floare cultivata in gradina.

Legende

De-a lungul timpului, narcisa a fost o planta indragita in multe colturi ale lumii. Una dintre cele mai frumoase legende grecesti spune ca in vremurile zeilor si titanilor exista un tanar pe nume Narcissus, care era indragostit de propria imagine reflectata in apele unui rau. Baiatul era atat de fascinat de infatisarea sa incat statea zile integi lipit de malurile apei si se privea. Intr-una din zile insa, Narcissus cade in apa si se ineaca. Legenda spune ca pe locul in care a stat baiatul a aparut o floare pe nume narcisa.
Legenda mai spune ca narcisa a fost prima floare care a inflorit in timpul Invierii lui Christos, in Gradina Ghetsemani. In timpul ultimei cine pe care Iisus a luat-o cu apostolii sai, narcisele din gradina au inflorit. Acest eveniment simboliza atat un moment de tristete, cat si speranta ca lucruri bune se vor intampla in viitor. In multe tari din Europa, narcisa este floarea care simboliza renasterea si invierea. Se mai spune si ca este floarea lunii martie si simbolul echinoctiului de primavara.

Simboluri

Narcisa este simbolul national al Scotiei. In acesta tara, inflorirea narciselor si nasterea mieilor anunta venirea primaverii. Si druizii au adoptat aceasta floare ca simbol national care simboliza puritatea. In Egipt, narcisele erau folosite in ceremoniile funerare si simbolizau moartea. In China insa, narcisa era simbolul vietii si al renasterii si era folosit in ceremoniile dedicate Anului Nou. In Franta, narcisa este simbolul suferintei si al mortii si aduce nenoroc si dezastre. Narcisa simbolizeaza si dragostea timida si rationala. Aceasta floare este si o emblema a sensibilitatii si timiditatii.

Superstitii

In folclorul numeroaselor culturi exista si numeroase superstitii legate de narcisa. Astfel, nu este bine sa calci pe florile de narcisa, altfel vei fi urmarit de ghinion tot anul. Poarta ghinion sa oferi cuiva o singura narcisa. De asemenea, daca intri in casa cu o singura narcisa, vei avea ghinion si multe necazuri se vor intampla. Daca insa oferi cuiva un buchet de narcise, acest lucru este de bun augur.
De asemenea, daca mirosi o narcisa vei avea ghinion, iar mirosul florii iti va da migrene. Daca arati cu degetul o narcisa, aceasta nu va mai inflori. Se mai spune ca daca atunci cand te uiti la o narcisa aceasta se ofileste sau se rupe, este un semn al mortii. In China, narcisa care infloreste in ziua de Anul Nou este semn bun si aduce noroc pentru tot anul. Se spune ca cei care dorm in noaptea nuntii intr-o camera cu narcise, vor avea copii frumosi si sanatosi.

Proprietati medicinale

In medicina traditionala japoneza, narcis era folosita pentru a vindeca ranile. Romanii foloseaua narcisa ca emolient si laxativ. Tot romanii credeau ca seva narcisei are puteri tamaduitoare. Mai tarziu s-a descoperit insa ca aceasta seva contine cristale care produc iritatii tenului. Arabii foloseau narcisa ca afrodisiac.

Cum sa ingrijesti plantele curgatoare

  

Plantele curgatoare imbunatatesc ambianta si aspectul unei locuinte, iar in plus ele se fac responsabile de o calitate mai buna a aerului dintr-o incapere. Florile curgatoare nu ocupa spatiu pe podea, asadar nu trebuie sa le porti grija in cazul in care ai copii sau animale.

Oricat de atractive si sanatoase sunt aceste plante, ele au nevoie de o ingrijire optima, chiar daca in mod obisnuit nu sunt prea pretentioase.

Iata ce anume trebuie sa ai vedere:

1 Gaseste locul perfect

Atunci cand ai planta curgatoare, aceasta trebuie tinuta intr-un ghiveci suspendat, agatat intr-un loc potrivit. Pozitioneaza ghiveciul intr-un spatiu ferit de curenti de aer, iar in functie de tipul de planta, aseaz-o intr-un loc insorit (langa fereastra) sau din contra, intr-un spatiu in care soarele nu are acces. Oricum ar fi insa, floarea are nevoie de suficienta lumina pentru a se dezvolta intr-un mod optim.

De asemenea, este recomandat sa o agati la o inaltime potrivita, astfel incat sa nu ajunga la ea copiii sau animalele, iar tu sa nu te lovesti de ghiveci sau de ramuri atunci cand treci prin zona.

2 Ai grija la sistemul de drenare

Ca in cazul oricarei plante, floarea curgatoare are nevoie de un ghiveci cu o drenare optima. Asigura-te ca pe fundul ghiveciului exista cel putin 3 gauri prin care sa se scurga excesul de apa. Totusi, daca ghiveciul se afla in interior, pozitioneaza-l cu grija, astfel incat surplusul de apa (daca exista cazul, sa se scurga intr-o farfurioara speciala.
De asemenea, este foarte posibil ca in anumite cazuri sa ii pui mai multa apa decat are nevoie, iar farfuriuta sa nu faca fata - asadar, ar fi bine sa nu asezi ghiveciul deasupra unor lucruri care se pot strica (parchet, covor, aparate electrocasnice etc) - cea mai buna varianta este gresia, dar totusi de preferat este sa torni apa in reprize. Daca mai are nevoie ulterior, ii mai torni cate putina apa, dar daca apa a udat farfurioara, este momentul sa te opresti.

3 Aplica periodic ingrasamant

Plantele curgatoare necesita o fertilizare periodica. Substantele nutritive sunt importante pentru inflorire, pentru un aspect sanatos si pentru o dezvoltare optima. O data la luna sau in functie de necesitatile plantei, ofera-i o fertilizare cu fier, mangan si cupru.

4 Uda solul atunci cand este necesar

Lasa pamantul sa se usuce intre doua udari, mai ales daca nu vrei sa ai de a face cu surplusul de apa care se scurge pe jos. In sezonul cald este nevoie de o udare pe zi, in timp ce iarna este de ajuns sa uzi planta o data la 4 zile. De asemenea, este foarte probabil ca planta sa aiba nevoie de un nivel mai mare de umiditate, asa ca ar fi bine sa ai la indemana un tub cu pulverizator cu ajutorul caruia sa stropesti frunzele.

5 Tunde periodic plantele curgatoare

Frunzele si ramurile uscate trebuie indepartate imediat pentru a stimula dezvoltarea si crestea unora noi. De asemenea, daca doresti ca planta sa aiba ramuri mai dese, ii poti taia anumite ramuri de la jumatate, astfel incat acest procedeu sa forteze indesirea frunzelor si eventual cresterea unor ramuri noi. In acest proces au un rol foarte important udarea si fertilizarea, asa ca nu ai grija la aceste aspecte, floarea se va dezvolta intr-un ritm greoi.

Liliacul

Generalitati

Liliacul cuprinde mai multe varietati care difera prin culoare, dimensiune sau inflorescenta, insa in tara noastra, cea mai frecventa specie este liliacul cu frunza cazatoare (se numara printre primii arbusti care isi pierd frunzele toamna). Frunzele liliacului au forma de inima, iar uneori acestea sunt foarte bine rotunjite.

Liliacul infloreste primavara, iar florile sale se aseamana cu un ciorchine format din multe flori mov, de dimensiuni mici. Parfumul florilor de liliac este absolut minunat si suficient de puternic incat sa fie simtit de la cativa metri distanta, in functie de marimea copacului.

Cultivare si inmultire

Liliacul se inmulteste prin seminte, dar si prin butasi semilemnosi prelevati vara. Arbustul se planteaza intr-un sol format din nisip si turba – liliacul are nevoie de un pamant care se dreneaza cu usurinta pentru ca nu suporta multa apa la radacini.

Trebuie insa sa stii ca butasii prind radacini destul de greu, asa ca este mai simplu sa obtii liliac prin intermediul semintelor.

Liliacul se cultiva intr-o zona bine insorita, asa ca evita sa il pui pe acesta in umbra unui copac sau intr-o zona inghesuita de alte plante pentru ca nu se va dezvolta asa cum trebuie.

Altoire

Daca ai in gradina o specie de liliac si vreau sa altoiesti la acesta si alte varietati, poti face acest lucru destul de usor. Ai nevoie de o crenguta proaspat tataia de la o alta specie de liliac pe care sa o atasezi copacului deja existent, de un cutter sau un cutit care sa taie foarte bine si de o bucata de banda izoliera. 

Taie o bucata dintr-o crengura a arbustului astfel incat sa o despici in doua, iar apoi ascute tulpina crengutei de liliac, astfel incat sa intre perfect in despaicatura facuta pe arbust. Uneste cu incredere cele doua parti si lipeste-le cu banda izoliera. Acest „bandaj” se indeparteaza dupa un an de zile, asa ca trebuie sa ai multa rabdare pana cand altoiul se va prinde.

Udare

In conditii obisnuite, liliacul nu ridica pretentii in ceea ce priveste udarea, el rezistand foarte bine doar cu apa de ploaie. Totusi, atunci cand vremea este secetoasa si foarte calda, ar fi bine sa il uzi cel putin o data pe saptamana. Asigura-te totusi ca solul este bine drenabil si ca nu va avea probleme la nivelul radacinilor din cauza excesului de apa.

Boli si daunatori

Cea mai frecventa problema a liliacului consta in aparitia unor pete maronii la nivelul frunzelor sau pe scoarta. Aceste pete sunt cauzate de o bacterie care poate fi eliminata cu ajutorul substantelor pe baza de piretru (insecticid).

Si plantele sufera din cauza caniculei

Zilele caniculare ne chinuiesc pe toti, chiar si pe plantele noastre dragi. Nu numai razele UV le pot dauna, ci si caldura excesiva. Afla cum poti preveni arsurile plantelor si ofilirea acestora.

Simptome
Frunzele plantelor se inmoaie, apoi se ingalbenesc, se albesc sau devin maro, se scutura; lastarii si florile se ofilesc si, fara o interventie rapida, planta moare.
Ce tip de planta ai?
Verifica care sunt conditiile de luminozitate de care are nevoie planta afectata.
Sfat 1: Daca este vorba despre o iubitoare de umbra, atunci locul pe care l-ai ales pentru ea nu este deloc inspirat si trebuie schimbat. Alege pentru astfel de plante de apartament (ferigi, palmieri, pothos, violete africane, menta) o fereastra nordica sau tine-le la o distanta de cel putin un metru de ferestrele insorite.
Sfat 2: Plantele din gradina (crini Hosta, ferigi, iedera) trebuie mutate intr-un loc umbrit, langa casa sau sub copaci mai desi, dar aceasta operatiune poate fi facuta doar toamna sau primavara. Pana atunci, improvizeaza-le un umbrar dintr-o bucata de panza sau o umbrela veche.
Sfat 3: Daca plantelor le place soarele direct (ex. cactusi, kalanchoe, crini de-o zi) si tot sufera de arsuri, inseamna ca locul in care sunt tinute nu se ventileaza, temperatura si umiditatea atmosferica sunt prea mari (ca in cazul balcoanelor inchise sau serelor) sau plantele au fost udate in timpul zilei.
Concluzie: Pe perioada caniculei, muta temporar plantele de apartament intr-un loc luminos, dar aerisit, iar pe cele de gradina protejeaza-le tot cu un umbrar, dar mai rar decat cel pentru plantele iubitoare de umbra. De asemenea, ai grija sa uzi plantele numai dupa ce a apus soarele sau dimineata devreme, maxim pana la ora 8.
Nu uita! Verifica ce cantitate de apa are nevoie planta ta pe timpul verii si respect-o intocmai. In cazul in care sufera de arsuri si caldura, mentine regimul de udare; mai multa apa ii poate face mai rau.

Inmultire buxus

   In cazul Buxus-ului (gard viu), inmultirea prin seminte nu este recomandata. Butasirea se face cu ramuri de 1-2 ani de 10-15cm, cu 2-3 ramificatii recoltate in iulie sau ian-februarie. Inradacinarea se produce mai rapid vara decat iarna insa plantele obtinute sunt sensibile la frig. Alegeti numai ramuri bine expuse la soare de preferabil cele formate in gardurile tunse cu un an inainte si evitai tufele mai batrane de 10 ani. Cu cat plantele sunt mai tinere si cresterile mai recente cu atat sansa de inradacinare este mai mare.

     In ambele cazuri, curatenia mediului si mai ales a substratului este de importanta maxima. Folositi numai ingrediente curate, spalate iar turba trebuie sa fie bruta, acida, fara fertilizanti si alte adaosuri. In primele doua saptamani de viata trebuie atentie mare la aerisiri si pulverizari. Nu aplicati ingrasaminte decat la 2 luni de la plantarea in ghivece cu pamant.

     Dupa un an de crestere in ghivece plantele se pot planta in camp sau in alte ghivece mai mari deoarece se dezvolta rapid.

Inmultirea prin marcotaj

Inmultirea plantelor prin marcotaj

Marcotajul se foloseşte în mod curent la speciile de arbori şi arbuşti care se multiplică mai greu prin butaşi sau seminţe (magnolia ienupăr târâtor, liane şi viţe ornamentale).

Marcotajul se bazează pe proprietatea ramurilor tinere de a fomia rădăcini când sunt puse în contact cu solul, fără a fi detaşate de pe planta mamă.

Epoca de marcotare. Marcotajul se aplică. în funcţie de procedeul folosit, din primăvară (înainte de pornirea vegetaţiei) şi până la sfârşitul lunii iunie. Marcotele sunt bune de plantat după 1-2 sezoane de vegetaţie.

Peluza de gazon

In afara de gazonul amenajat pe suprafata stadioanelor si aeroporturilor, se poate realiza o suprafata cu iarba si pentru gradini, parcuri, in fata blocurilor, cu scop ornamental.
Cum se pregateste terenul pentru infiintarea unui gazon?
Este necesar ca terenul respectiv sa fie sapat la adancimea de 20-30 cm si apoi nivelat bine cu grebla, in asa fel incat, la insamantare, stratul de deasupra al solului sa fie foarte maruntit si asezat (tasat). In caz contrar, semintele folosite, fiind marunte, se trecoara printre bolovani se nu vin in contact stans cu pamantul.
Ce plante se folosesc pentru gazon?
Componentele de baza ale gazonului sunt graminele perene, care traiesc multi ani. Din cateva mii de specii de graminee cunoscute, se intrebunteaza, de obicei, pentru amenajarea gazonului, numai cateva.
Iata cele care se folosesc mai des pentru gazonul din pacuri si gradini: Agrostis stolonifera si Argostis tenuis (iarba campului), Festuca rubra (paisul rosu), Lolium multiflorum (raigrasul aristat), Lolium perenne (raigrasul englezesc, denumit si iarba de gazon), Poa pratensis (firuta), Phleum pratense (timoftica).
Cum se face insamantarea gazonului?
Timpul se insamantare este sfarsitul verii, toamna sau primavara devreme. Semanatul gazonului se face prin imprastiere, cu mana, folosind un amestec de 2-3 specii de graminee. Prezentam cateva exemple de amestecuri, in functie de conditiile de temperatura, umiditate si lumina a suprafetei respective.
A. In zone mai umede, cu temperaturi moderate in timpul verii:
1. Pentru terenuri insorite: Poa pratensis (firuta) 80% + Festuca rubra (paisul rosu) 20%.
2. Pentru terenuri umbrite:
- Festuca rubra (paisul rosu) 75% + Poa pratensis (firuta) 25%.
- Festuca rubra (paisul rosu) 75% + Agrostis stolonifera 25%.
B. In zone mai uscate, cu veri calduroase:
1. Pentru terenuri insorite: Lolium perenne 50% + Poa pratensis 25% + Festuca rubra 25%
2. Pentru terenuri umbrite: Festuca rubra 50% + Poa pratensis 25% + Lolium perenne 25%
Cantitatea de samanta necesara depinde de amestecul folosit. Pentru suprafata de 1 metru patrat, se socotesc:
- 30-35 g in cazul in care se foloseste Lolim perenne, Lolium multiflorum, Phleum pratense;
- 20-25 g in cazul in care se intrebuinteaza celelalte specii de graminacee.
Cunoscand aceste indicatii, se poate calcula usor necesarul de samanta pentru suprafata pe care dorim sa facem amenajarea gazonului.
Cum se ingrijeste gazonul?
Pentru a-si mentine culoarea verde placuta si aspectul ingrijit, gazonul se uda cu regularitate si se tunde (coseste) repetat (ori de cate ori plantele ating inaltimea de 8-10 cm, indepartandu-se o treime pana la jumatate din lungimea lor). Este bine sa se stimuleze cresterea ierbii din gazon prin aplicarea ingrasamintelor. Astfel, primavara, inainte de pornirea vegetatiei si apoi de 2-3 ori in timpul verii (dupa un tuns, pe gazonul uscat), se imprastie cantitati mici de azotat de amoniu pentru 10 metri patrati se aplica circa 30 g). Dupa aplicarea acestui ingrasamant se uda imediat.
Cand un gazon, imbatranit, are o culoare neplacuta, verde-albastruie cu nuante violete (mai ales pe timp racoros) si o crestere inceata, este semn ca solul respectiv duce lipsa de fosfor. In acest caz, in timpul iernii, pe solul inghetat sau pe zapada, se imprastie circa 400 g superfosfat.
Gazonul se poate infiinta si folosind brazdele intelenite (patrate, cu latura de 30-440 cm si groase de 6-8 cm sau fasii lungi de 1,5 cm, late de 30-40 cm si de aceeasi grosime). In spatiile ramase intre brazde se introduce pamant marunt sau mranita,

Lonicera

Lonicera este o planta viguroasa, cu frunze cazatoare, un arbust catarator care creste pana la aproape 5 metri. Florile mari, fara miros si sub forma unei trompete au culoarea rosu aprins spre portocaliu in exterior, iar in interior au nuante galbene. 

Lonicera creste cu usurinta intr-un pamant cu drenaj bun, necesitand o expunere totala la soare. Tolereaza umbra, insa cresterea abundenta a florilor este invers proportionala cantitatii de umbra primita. Se adapteaza unei mari varitati de tipuri de soluri. Prefera pamantul umed si argilos. Infloreste pe tulpinile pe care a inflorit si anul precedent, asa ca puteti sa o curatati de crengutele vechi, pentru a-i da o forma pentru anul ce vine.

Bougainvillea

Plannte mediteraneene - bougainvillea

Bougainvillea are flori purpurii, rosii, albe, portocalii si chiar si bicolore... Nimeni nu se poate gandi la vreun peisaj din Grecia, pe timpul verii, fara sa includa si impresionantele bougainvillea care adauga culoare fiecarui colt, in curti sau pe fundalul alb-albastru al insulelor grecesti.

Cu toate acestea, bougainvillea nu este o planta originara din zona Mediteranei, ci din Brazilia.

Palmier Washingtonia

Palmierul Washingtonia

Denumire stiintifica: Washingtonia

Specii si varietati: Washingtonia filifera

Tulpina acestui palmierului Washingtonia este deosebit de voluminoasa, cu petioli lati si teposi, de care se prind frunzele largi, segmentate in antregime.

Cycas

Denumiri populare: palmier sago, sagotierul japonez

Familie: Cycadaceae

Origine: insulele din sudul Japoniei

Inaltime: 25-30 m

Descriere

Este vorba de o planta foarte interesanta care exista inca de pe vremea dinozaurilor, din perioada Mezozoica, acum mai mult de 150 de milioane de ani. Astazi exista in jur de 10 specii de cycade. Cel mai cunoscut este Cycas revoluta sau Sagotierul japonez, desi acesta nu se incadreaza in categoria palmierilor. Forma si textura sa unica il fac o planta foarte cautata atat pentru arta peisagera (acolo unde conditiile de clima o permit) cat mai ales ca planta de interior.

Trandafirul japonez

Trandafirul japonez, sau Camellia japonica, este un arbust originar din Tara Sorelui Rasare si a fost adus in Europa inca in secul al XVIII-lea. Frumusetea acestei plante este data de aspectul deosebit al florilor, mai ales ca ne putem bucura de ele in sezonul rece, atunci cand cele mai multe plante decorative intra in perioada de repaus.

Unii trandafiri japonezi incep sa infloreasca din luna octombrie si au flori pana in aprilie-mai. Dupa terminarea perioadei de inflorire trebuie sa-i acordam mai multa atentie. Astfel e de preferat sa nu fie tinut in locuri foarte calduroase, sa fie udat doar atunci cand pamantul de la suprafata s-a uscat, iar apa nu trebuie sa fie foarte rece, ci tinuta la tempertura camerei. Trandafirului japonez nu-i place sa stea direct in lumina soarelui, dar nici in locuri intunecoase. Adora sa fie in incaperi racoroase cu temperaturi de 12-14 grade C. Vara e mai greu sa-i oferim temperatura optima, insa e bine pe cat putem, sa nu fie expus la caldura mare.

In perioada de inflorire trandafirul japonez  este destul de pretentios. Nu ii place sa i se schimbe locul, sau sa fie udat excesiv. Temperatura din camera nu trebuie sa varieze foarte mult, in caz contrar bobocii fie cad inainte de inflorire, fie nu se mai formeaza.

Inmultirea plantei se face mai greu, dar daca ai un pic de rabdare vei reusi. Butasii se taie din farfuri, si trebuie sa aiba cam 10 cm, cu cate doua noduri pe butac. Pamantul in care sunt plantati va trebui sa fie udat in fiecare zi, si dupa aproximativ doua luni de la plantare vor face radacini.